Nimic nu poate rezista vesnic, nimic nu poate rezista in fata eternitatii, totul este sters de timp. Poate nu realizam, dar de multe ori viata se acopera cu patura groasa a uitarii. Avem idei si solutii pentru fiecare dilema, oricat de grava ar fi, dar cand vine vorba de timp, de trimful asupra a ceea ce se numeste "uitare" ne pierdem in gandurile noastre contradictorii. Oricat de multe elemente si viziuni am colecta din partea celor din jur, tot nu am gasi un rezultat palpabil,o solutie valida. Unele lucruri nu pot fi combatute, indiferent cata durere ar crea. Sunt mult prea dezlantuite pentru a fi intelese, mult prea insignifiante pentru a fi incatusate, mult prea ciudate pentru a nu fi luate in seama, mult prea actuale pentru a constitui o anormalitate.
Singurul lucru relevant si de o importanta semnificativa din viata mea, singurul element al carui glas dainuie in timp este propria mea fiinta vrajita de tine. Te cauta in zadar, incerca sa supravietuiasca fara prezenta ta, pana cand timpul va sterge insasi eternitatea. Si totusi, cat timp pot trai doua jumatai dezlipite? Una isi va cauta salvarea la o alta jumatate, in timp ce cealalta va astepta singura sfarsitul. Va astepta timpul...
"Una isi va cauta salvarea la o alta jumatate, in timp ce cealalta va astepta singura sfarsitul."
RăspundețiȘtergereNu este cam pesimist asta? Cele doua jumatati pot la fel de bine sa se intalneasca si sa se lipeasca... pentru eternitate.
Nu stiu... De ce ai scris asta? M-ai facut curioasa si mi-ai dat o senzatie greu de descris. Ce fel de trairi ai avut cand ai scris asta? Sau poate ca inca mai ai.
Oh, poti sa nu imi raspunzi. Eu inca am acea senzatie si cred ca mai ramane un timp in mine.
Hugs! A lot of them!
La un momen dat, cand realizez ca nu poti atinge ceea ce iti doresti, parca viata isi pierde sensul.Am scris chestia asta pentru ca simteam nevoia sa-mi materializez sentimentele. Trebuie sa te elierezi cumva. Si totul a inceput din simplul motiv ca eu obisnuiesc sa dramatizez (si deja devine exagerat). Pai nah, e chestia aia: placi pe cineva, pers respectiva place pe altcnv si tu pur si simplu te intrebi intruna de ce si cu ce e mai buna pers respectiva ca tine? Incepi sa te simti inferioara si etc, etc, ceva tipic adolescentei :)) apoi, toata lumea iti zice ca va trece cu timpul, ca va cadea prada uitarii. Dwah nimeni nu realizeaza ca nu e asa usor. Si ramai bucatica aia care asteapta odata uitarea, care asteapta sa fie stearsa de timp :-?? criza adolescentina, asa cred :)) partea buna e ca am ceva inspiratie :-??
RăspundețiȘtergere