Idei, practici si tendinte... toate in jurul a ceea ce inseamna "perfectiune". Si "perfectiunea" in sine nu e mai mult decat un substantiv. Ma simt un fel de exceptie, eu imi iubesc imperfectiunea, asta ma face originala, asta ma face "eu".
Intunericul acaparase totul.
Era undeva adanc in noapte,
Undeva intre abis si scapare...
O lumanare ardea pe o masa,
Se topea in uitare.
Nu te-am mai vazut asa,
Nu te-am simtit niciodata asa rece!
Chiar daca focul ardea in nestire
Undeva intr-un semineu
Temerile tale ma lasau in nesimtire.
Si totusi... eram doar noi,
Doua fiinte imperfecte pe acelasi pamant,
Doua fiinte imperfecte sub aceeasi luna,
Batute de acelasi vant.
Aww, new skin! :x Awesome skin! :x
RăspundețiȘtergereImi place si inceputul postului si poezia. Este foarte draguta si imi place cum suna. Ideea este super si imi place structura... Pe scurt imi place tot. ^_^
Abia astept urmatoarea! Spor la scris! >:D< :*